brâneț
/brɨ'neʦ/Etimologie
Din brâu + sufixul -eț.
Definiții
- (pop.) cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință.
- brăcinar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brâneț | brânețe |
| genitiv-dativ | brânețului | brânețelor |
| vocativ | brânețule | brânețelor |
| articulat | brânețul | brânețele |