brunaj
/bru'naʒ/Etimologie
Din a bruna + sufixul -aj.
Definiții
- brunare.
- (concr.) strat protector de oxizi care acoperă unele piese metalice în urma brunării.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brunaj | — |
| genitiv-dativ | brunajului | — |
| vocativ | brunajule | — |
| articulat | brunajul | — |