bruit
/bruˈit/Etimologie
Din franceză bruit.
Definiții
- (cib.) acțiune parazită care se suprapune pe semnale, alternând sau diminuând cantitatea de informație transmisă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bruit | — |
| genitiv-dativ | bruitului | — |
| articulat | bruitul | — |
Sinonime: diafonie