bruiaj
/bru'jaʒ/Etimologie
Din franceză brouillage.
Definiții
- faptul de a bruia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bruiaj | bruiaje |
| genitiv-dativ | bruiajului | bruiajelor |
| vocativ | bruiajule | bruiajelor |
| articulat | bruiajul | bruiajele |
Din franceză brouillage.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bruiaj | bruiaje |
| genitiv-dativ | bruiajului | bruiajelor |
| vocativ | bruiajule | bruiajelor |
| articulat | bruiajul | bruiajele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică