brotăcel
/bro.tə'ʧel/Etimologie
Din brotac + sufixul -el.
Definiții
- diminutiv al lui brotac; răcănel.
- (ornit.; rar) florinte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brotăcel | brotăcei |
| genitiv-dativ | brotăcelului | brotăceilor |
| vocativ | brotăcelule | brotăceilor |
| articulat | brotăcelul | brotăceii |