broscariță
/bros'ka.ri.ʦə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din broască + sufixul -ariță.
Definiții
- (bot.) (Potamogeton) denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | broscariță | broscarițe |
| genitiv-dativ | broscariței | broscarițelor |
| vocativ | broscariță | broscarițelor |
| articulat | broscarița | broscarițele |
Sinonime: (bot.) (reg.) notătoare, limba-apei, (Munt.) pașă
broscăriță
/bros.kə'ri.ʦə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din broască + sufixul -ăriță.
Definiții
- (bot.) (Triglochin palustris) plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba-șarpelui, limba-apei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | broscăriță | broscărițe |
| genitiv-dativ | broscăriței | broscărițelor |
| vocativ | broscăriță | broscărițelor |
| articulat | broscărița | broscărițele |
Sinonime: (bot.) (reg.) iarba-șarpelui, limba-apei