bronhie
/ˈbron.hi.e/Etimologie
Din franceză bronche < latină bronchia.
Definiții
- fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bronhie | bronhii |
| genitiv-dativ | bronhiei | bronhiilor |
| vocativ | bronhie | bronhiilor |
| articulat | bronhia | bronhiile |