brocart
/bro'kart/Etimologie
Din franceză brocart.
Definiții
- țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint; frenghie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brocart | brocarturi |
| genitiv-dativ | brocartului | brocarturilor |
| vocativ | brocartule | brocarturilor |
| articulat | brocartul | brocarturile |