broatec
/'bro̯a.tek/Etimologie
Din latină brotachus.
Definiții
- animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | broatec | broateci |
| genitiv-dativ | broatecului | broatecilor |
| vocativ | broatecule | broatecilor |
| articulat | broatecul | broatecii |