← înapoi la căutare

brișcuță

/briʃ'ku.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din brișcă + sufixul -uță.

Definiții

  1. (reg.) diminutiv al lui brișcă.
  2. brișculiță.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbrișcuțăbrișcuțe
genitiv-dativbrișcuțeibrișcuțelor
vocativbrișcuțăbrișcuțelor
articulatbrișcuțabrișcuțele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică