briză
/'bri.zə/Etimologie
Din franceză brise.
Definiții
- vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; (p.ext.) adiere, boare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | briză | brize |
| genitiv-dativ | brizei | brizelor |
| vocativ | briză | brizelor |
| articulat | briza | brizele |