briptă
/'brip.tə/Etimologie
Din sârbocroată britva, ucraineană брyтва (brytva).
Definiții
- (reg.) cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | briptă | bripte |
| genitiv-dativ | briptei | briptelor |
| vocativ | briptă | briptelor |
| articulat | bripta | briptele |