briofită
/bri.oˈfi.tə/Etimologie
Din franceză bryophyte, care proine din latină modernă Bryophyta < greacă antică βρύον (brúon, „mușchi”) + φυτόν (phutón, „plantă”).
Definiții
- (bot.) (la pl.) încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze, răspândite de obicei în locuri umede; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | briofită | briofite |
| genitiv-dativ | briofitei | briofitelor |
| vocativ | briofită | briofitelor |
| articulat | briofita | briofitele |
Sinonime: (bot.) mușchi