briliant
/bri.li'ant/Etimologie
Din franceză brillant.
Definiții
- diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii.
- numele celui mai mic corp de literă tipografică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | briliant | briliante |
| genitiv-dativ | briliantului | briliantelor |
| vocativ | briliantule | briliantelor |
| articulat | briliantul | briliantele |