brighidău
/bri.giˈdəw/Etimologie
Origină necunoscută. Poate din maghiară fergetyü („roată”).
Definiții
- (reg.) bătător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brighidău | brighidaie |
| genitiv-dativ | brighidăului | brighidaielor |
| vocativ | brighidăule | brighidaielor |
| articulat | brighidăul | brighidaiele |