brichetaj
/bri.ke'taʒ/Etimologie
Din franceză briquetage.
Definiții
- brichetare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brichetaj | — |
| genitiv-dativ | brichetajului | — |
| vocativ | brichetajule | — |
| articulat | brichetajul | — |
Din franceză briquetage.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brichetaj | — |
| genitiv-dativ | brichetajului | — |
| vocativ | brichetajule | — |
| articulat | brichetajul | — |
Din brichetaj.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică