← înapoi la căutare

brișculiță

/briʃ.ku'li.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din brișcă + sufixul -uliță.

Definiții

  1. diminutiv al lui brișcă; brișcuță.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbrișculițăbrișculițe
genitiv-dativbrișculițeibrișculițelor
vocativbrișculițăbrișculițelor
articulatbrișculițabrișculițele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică