bretea
/breˈte̯a/Etimologie
Refăcut din pluralul bretele (< franceză bretelles).
Definiții
- (la pl.) obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în fată și în spate de pantaloni pentru a-i susține.
- fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bretea | bretele |
| genitiv-dativ | bretelei | bretelelor |
| vocativ | bretea | bretelelor |
| articulat | breteaua | bretelele |