bregmă
/'breg.mə/Etimologie
Din franceză bregma.
Definiții
- punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bregmă | bregme |
| genitiv-dativ | bregmei | bregmelor |
| vocativ | bregmă | bregmelor |
| articulat | bregma | bregmele |