brecie
/'bre.ʧi.e/Etimologie
Din germană Breccie.
Definiții
- rocă în alcătuirea căreia intră fragmente de roci colțuroase de dimensiuni mari și ciment de natură sedimentară sau eruptivă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brecie | — |
| genitiv-dativ | breciei | — |
| vocativ | brecie | — |
| articulat | brecia | — |