brec

Etimologie

Din franceză, engleză break.

Definiții

1. trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii.
2. comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul.
3. punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul.

Declinare