breb

Etimologie

Din slavă (veche) bebrŭ, bebrĭ și de asemenea bibrŭ, bobrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34; Cihac, II, 28; DAR); confer rusă бобр (bobr), poloneză bóbr, cehă bobr, croată breber. După Miklosich, Fremdw., 77, este un cuvânt împrumutat de slavă din vreo limbă străină, ceea ce l-a determinat pe Philippide, Principii, 140, să creadă că slavii îl împrumutaseră din română; totuși, după Berneker 44, este cuvânt indo-european, normal în slavă. Derivația din română plecându-se de la latină fiber, propusă odinioară de Diez, I, 63 și reluată de Koerting 1291 și de Philippide, fusese deja respinsă de Cihac, I, 29 și Densusianu, Rom., XXXIII, 275 și Hlr.

Definiții

1. (zool.) (Castor fiber) animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră.

Declinare