breabănul
/ˈbre̯a.bə.nul/Etimologie
Din breabăn.
Definiții
- forma de singular articulat pentru breabăn.
breabăn
/ˈbre̯a.bən/Etimologie
Etimologie incertă. Poate din latină verbena sau din slavă (veche) *bebrĭnŭ („castoreum”).
Definiții
- (bot.; reg.) (Dentaria glandulosa) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi.
- (bot.) brebenel.
- (bot.) nume dat mai multor specii de anemone.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | breabăn | brebeni |
| genitiv-dativ | breabănului | brebenilor |
| articulat | breabănul | brebenii |
Sinonime: 1: (bot.) (reg.) creasta-cocoșului, 2: (bot.) brebenel
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică