branșament
/bran.ʃa'ment/Etimologie
Din franceză branchement.
Definiții
- legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | branșament | branșamente |
| genitiv-dativ | branșamentului | branșamentelor |
| vocativ | branșamentule | branșamentelor |
| articulat | branșamentul | branșamentele |