branhie
/ˈbran.hi.e/Etimologie
Din franceză branchie < latină branchia.
Definiții
- organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | branhie | branhii |
| genitiv-dativ | branhiei | branhiilor |
| vocativ | branhie | branhiilor |
| articulat | branhia | branhiile |