brandenburg
/bran.denˈburg/Etimologie
Din franceză brandenbourg.
Definiții
- șnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brandenburg | brandenburguri |
| genitiv-dativ | brandenburgului | brandenburgurilor |
| vocativ | brandenburgule | brandenburgurilor |
| articulat | brandenburgul | brandenburgurile |