← înapoi la căutare

branciogul

/branˈʧjo.gul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din branciog.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru branciog.

branciog

/branˈʧjog/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Definiții

  1. (reg.) pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbranciogbrancioguri
genitiv-dativbrancioguluibranciogurilor
vocativbranciogulebranciogurilor
articulatbranciogulbranciogurile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică