branchipus
/ˈbran.hi.pus/Etimologie
Din latină branchipus.
Definiții
- crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lățite, întâlnit în bălțile temporare (Branchipus stagnalis).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | branchipus | — |
| genitiv-dativ | branchipusului | — |
| vocativ | branchipusule | — |
| articulat | branchipusul | — |