brancardier
/bran.kar.di'er/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză brancardier.
Definiții
- persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | brancardier | brancardieri |
| genitiv-dativ | brancardierului | brancardierilor |
| vocativ | brancardierule | brancardierilor |
| articulat | brancardierul | brancardierii |
brancardierul
/bran.kar.diˈe.rul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din brancardier.
Definiții
- forma de singular articulat pentru brancardier.