brancardieră
/bran.kar.di'e.rə/Etimologie
Din brancardier.
Definiții
- persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brancardieră | brancardiere |
| genitiv-dativ | brancardierei | brancardierelor |
| vocativ | brancardiero | brancardierelor |
| articulat | brancardiera | brancardierele |