brancardier
/bran.kar.di'er/Etimologie
Din franceză brancardier.
Definiții
- persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brancardier | brancardieri |
| genitiv-dativ | brancardierului | brancardierilor |
| vocativ | brancardierule | brancardierilor |
| articulat | brancardierul | brancardierii |