brancardă
/bran'kar.də/Etimologie
Din franceză brancard.
Definiții
- targă pentru transportat răniții sau bolnavii, formată de obicei dintr-o pânză întinsă, fixată de două bare de lemn sau de metal.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brancardă | brancarde |
| genitiv-dativ | brancardei | brancardelor |
| vocativ | brancardă | brancardelor |
| articulat | brancarda | brancardele |