← înapoi la căutare

branșamentul

/bran.ʃaˈmen.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din branșament.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru branșament.

branșament

/bran.ʃa'ment/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză branchement.

Definiții

  1. legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbranșamentbranșamente
genitiv-dativbranșamentuluibranșamentelor
vocativbranșamentulebranșamentelor
articulatbranșamentulbranșamentele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică