bragagiu
/bra.gaˈʤiw/Etimologie
Din bragă + sufixul -agiu.
Definiții
- persoană care face sau vinde bragă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bragagiu | bragagii |
| genitiv-dativ | bragagiului | bragagiilor |
| vocativ | bragagiule | bragagiilor |
| articulat | bragagiul | bragagiii |