braconaj
/bra.ko'naʒ/Etimologie
Din franceză braconnage.
Definiții
- faptul de a bracona.
- infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | braconaj | braconaje |
| genitiv-dativ | braconajului | braconajelor |
| vocativ | braconajule | braconajelor |
| articulat | braconajul | braconajele |