brac
/brak/Etimologie
Din franceză braque.
Definiții
- câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar.
- rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată.
- (spec.) deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brac | braci |
| genitiv-dativ | bracului | bracilor |
| vocativ | bracule | bracilor |
| articulat | bracul | bracii |