← înapoi la căutare

brăcuire

/brə.kuˈi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a brăcui.

Definiții

  1. (reg.) acțiunea de a brăcui.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbrăcuirebrăcuiri
genitiv-dativbrăcuiriibrăcuirilor
vocativbrăcuirebrăcuirilor
articulatbrăcuireabrăcuirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică