brânzoaică
/brɨnˈzo̯aj.kə/Etimologie
Din brânză + sufixul -oaică.
Definiții
- plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit.
- mic calup de brânză proaspătă de vaci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brânzoaică | brânzoaice |
| genitiv-dativ | brânzoaicei | brânzoaicelor |
| vocativ | brânzoaică | brânzoaicelor |
| articulat | brânzoaica | brânzoaicele |