brândușea
/brɨn.duˈʃe̯a/Etimologie
Din brândușă + sufixul -ea.
Definiții
- diminutiv al lui brândușă; brândușiță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brândușea | brândușele |
| genitiv-dativ | brândușelei | brândușelelor |
| vocativ | brândușea | brândușelelor |
| articulat | brândușeaua | brândușelele |