boy
/boj/Etimologie
Din engleză boy ("băiat").
Definiții
- servitor indigen din colonii (mai ales în hoteluri).
- dansator dintr-un ansamblu de music-hall.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | boy | — |
| genitiv-dativ | boy-ului | — |
| articulat | boy-ul | — |