boxă
/ˈbok.sə/Etimologie
Din franceză box.
Definiții
- despărțitură, compartiment de dimensiuni reduse, în interiorul unui local, al unei încăperi, al unei case (pentru acuzați la tribunal, pentru o masă separată la restaurant etc.).
- despărțitură într-un grajd, făcută pentru un singur animal.
- compartiment amenajat la malul unei ape, care servește la parcarea ambarcațiilor cu motor.
- ladă care servește la încărcarea și la descărcarea animalelor (de) pe o navă.
- (fam.) incintă acustică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | boxă | boxe |
| genitiv-dativ | boxei | boxelor |
| vocativ | boxă | boxelor |
| articulat | boxa | boxele |