botniță
/'bot.ni.ʦə/Etimologie
Din bot + sufixul -niță.
Definiții
- apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | botniță | botnițe |
| genitiv-dativ | botniței | botnițelor |
| vocativ | botniță | botnițelor |
| articulat | botnița | botnițele |