bordură
/bor'du.rə/Etimologie
Din franceză bordure.
Definiții
- fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil.
- zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; (spec.) zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului.
Exemple
- Bordura de flori a unei peluze.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bordură | borduri |
| genitiv-dativ | bordurii | bordurilor |
| vocativ | bordură | bordurilor |
| articulat | bordura | bordurile |