bordaj
/bor'daʒ/Etimologie
Din franceză bordage.
Definiții
- înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcații.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bordaj | bordaje |
| genitiv-dativ | bordajului | bordajelor |
| vocativ | bordajule | bordajelor |
| articulat | bordajul | bordajele |