borcan
/borˈkan/Etimologie
Din maghiară borkancsó, de la bor („vin”) și kancsó („cană”) (> română canceu), confer Cihac, II, 484. DAR se referă la bulgară буркан (burkan), care, după Capidan, Raporturile, 221, provine din română.
Definiții
- vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | borcan | borcane |
| genitiv-dativ | borcanului | borcanelor |
| vocativ | borcanule | borcanelor |
| articulat | borcanul | borcanele |