boraci
/bo'raʧʲ/Etimologie
Din germană Bohrer.
Definiții
- unealtă portabilă, acționată manual, prevăzută cu un burghiu mișcat de o roată cu clichet și cu ajutorul căreia se dau găuri în piesele metalice mari, greu transportabile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | boraci | borace |
| genitiv-dativ | boraciului | boracelor |
| vocativ | boraciule | boracelor |
| articulat | boraciul | boracele |