bonul
/ˈbo.nul/Etimologie
Din bon.
Definiții
- forma de singular articulat pentru bon.
Din bon.
Din franceză bon.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bon | bonuri |
| genitiv-dativ | bonului | bonurilor |
| vocativ | bonule | bonurilor |
| articulat | bonul | bonurile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică