bonitare
/bo.ni'ta.re/Etimologie
Confer bonitate.
Definiții
- determinare a calității; apreciere pe baza unor criterii stabilite; clasificare după calitate.
- apreciere complexă a unui animal în vederea selecției.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bonitare | bonitări |
| genitiv-dativ | bonitării | bonitărilor |
| vocativ | bonitare | bonitărilor |
| articulat | bonitarea | bonitările |