bonetă
/bo'ne.tə/Etimologie
Din franceză bonnet.
Definiții
- acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bonetă | bonete |
| genitiv-dativ | bonetei | bonetelor |
| vocativ | bonetă | bonetelor |
| articulat | boneta | bonetele |