boncănit
/bon.kə'nit/Etimologie
Din boncăni „a rage”.
Definiții
- mugetul cerbului în perioada de împerechere.
- perioada de împerechere la cerbi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | boncănit | boncănituri |
| genitiv-dativ | boncănitului | boncăniturilor |
| vocativ | boncănitule | boncăniturilor |
| articulat | boncănitul | boncăniturile |